Paris, ma ville preferee

Călătorim, deci trăim. Căutăm experienţe noi, deci existăm. Viaţa este scurtă, iar noi nu suntem o sumă de lucruri materiale cât suntem un amestec de experienţe, amintiri, gesturi, gănduri şi idealuri. 

În Paris am fost în noiembrie 2007. A trecut ceva timp de atunci, dar nu pot uita impresia puternică pe care am trăit-o. Dacă aş fi o fată – pentru că fetele işi exprimă mai uşor sentimentele – aş spune că m-am îndragostit de acest oraş. Mi-a plăcut aproape tot, parcă şi greva  care mi-a îngreunat transportul în cinci zile din cele şapte petrecute acolo avea farmecul ei (am fost în perioada 11-18 noiembrie 2007). Bine, la acel moment, am fost supărat şi stresat pentru că mi-era teamă că nu voi realiza tot ceea ce-mi propusesem. Dar îi înţelegeam pe acei lucrători şi eram de acord cu faptul că făceau grevă pentru a-şi apăra drepturile. Mi se pare perfect democratic să iei atitudine faţă de anumite neajunsuri. Spre deosebire de românii noştri care se resemnează repede pe motiv că “asta-i viaţa”.

Am prins oraşul într-o superbă atmosferă de toamnă – toamna, offf, toamna, ce frumoasă poate fi toamna! – cu acele frunze  galbene-roşcate ce te indeamnă la visare, o adevarată splendoare de anotimp. Mi s-au întiparit în minte acele parcuri mari: Tuileries, Jardins de Luxembourg,  clădirile superbe, muzeele şi oamenii şi, mai ales, străduţele mici, întortocheate şi totdeauna fascinante. Nu voi uita nici faptul că am petrecut o jumătate de zi în Turnul Eiffel, plimbarea cu vaporaşele pe Sena sau anticarii de pe malurile sale. Şi nu voi uita că atunci, când am fost la Paris am zburat prima dată cu avionul.

Parisul e iubit de mulţi oameni dintr-o mie şi unu de motive. Dar dacă ar fi să fiu întrebat ce m-a impresionat cel mai mult, aş răspunde fără nicio şovăire din prima secundă: straduţele şi afacerile mici de la colţul străzii. Nu te impresionează Luvrul cât o fac străzile. Poate şi din cauză că străzile sunt viaţă, pe când muzeele sunt colecţii de istorie. Îmi place arta, dar la Luvru te pierzi literalmente printre acele opere de artă. Ajungi la saturaţie destul de uşor. Iar Gioconda e un tablou mic, drăguţ, plin de mituri şi înconjurat permanent de fotografi.

Anticarii, aprozarele de cartier, anticariatele şi localurile de la colţul străzii sunt greu de descris în câteva cuvinte banale. Sunt multe, sunt diferite, sunt îngrijite cu suflet, emană mult bun gust şi umanitate. Făcute pentru oameni. Nu e urmă de standardizare sau alte chestii ce ar trebui să aibe de-a face mai mult cu fabricile şi uzinele. În zona Sacre Coeur, Moulin Rouge şi Place de Pigalle se află cea mai frumoasă parte de Paris pe care am apucat s-o văd.

Mă voi întoarce…

Vola.ro implineşte doi ani şi ne trimite la Paris să sărbătorim cu ei. Tare, nu?

In memoriam Marian Cozma

Nu traim decat clipele, prezentul. Ne unesc amintirile, faptele, ideile, gesturile petrecute intr-un trecut mai apropiat sau mai indepartat. Viitorul este o mare iluzie.

O sa ne lipsesti, voinicule!

Rasfoind presa…

Il mai stiti pe Adrian Nastase cel care a batut record dupa record in materie de furturi cu acte ( sau fara, dar mai conteaza?! ) in regula? Cel care daca iesea in alegerile trecute presedinte ma mutam in Congo? Intre timp, s-a “dat la fund”, sta cuminte si-si vede de afaceri, desi nutreste sa revina in fruntea acestui partid condus d-un “prostanac”.

In fine, vestea cea mare este ca exista matusa Tamara. Click aici pentru a o vedea in poze si un articol de pe evz.ro. Legatura de rudenie nu este bine precizata, dar esential mi s-a parut faptul ca aceasta matusa de 95 de ani care traia intr-o garsoniera saracacioasa facea, dom’le, niste speculatii imobiliare si cunostea o gramada de politicieni pesedisti, mare parte. Chiar ca era buna matusa asta in afaceri daca a obtinut un teren la un pret de 240 (douasutepatruzeci) de ori mai mic fata de valoarea de piata.

A, sa revenim, daca legatura de rudenie nu e prea bine precizata, n-o putea fi matusa mea??? Trebuie sa vad.

V-am salutat.

Si-a mai trecut un an…

2007 este, in acest moment, o amintire. O amintire, o statistica, e ceva care a fost si nu mai este. E asemenea unui batran care si-a trait viata. In locul sau, a venit un “tinerel”, un an nou, si viata merge mai departe.

Pentru mine a fost un an bun, unul dintre cei mai buni din viata mea. Un an care a lasat in urma multe clipe frumoase si destule realizari. Am zburat cu avionul, am vizitat Germania si Austria in mai si Parisul in noiembrie, am luat bursa de studiu, am colindat o multime de locuri din Ardeal ( Muntii Apuseni, Sibiu, Sighisoara, zona Covasna-Harghita), am fost la mare de doua ori. Am un job stabil, mi-am facut prieteni noi si mi-am consolidat relatiile cu prieteni mai vechi. Cu parintii si Cristina ma inteleg destul de bine. La esecuri, nu pot sa zic nimic ca “nemultumitului ii ia Dumnezeu darul”. Dar, dupa un an de munca, scoala si alte activitati ma simt mai obosit.

Pentru anul 2008, imi propun sa fiu sanatos, sa-mi iau licenta si sa am mai mult timp pentru mine.

Ramas bun, 2007! Bun venit, 2008!

Atenna – Zorba the greek

Concediu in Germania.

Intr-o vineri, 11.05.07, pe la orele cand se scoala, agale, ceata de pe muntii minunati ai  Transilvaniei, eu ma infigeam c-un rucsac si o geanta Umbro mare (made in minunata China), neagra, la un chiosc de ziare din Autobaza 2 Bartolomeu. Am cumparat Cotidianul expirat de o zi, dar, fericire mare, am luat in sfarsit o carte din colectia Cotidianul-ui! “Deriva continentelor”, de Russell Banks. Am mai luat, dupa mult timp, si un ziar de sport; nu am mai luat un ziar de sport de cand am net acasa, dar si de cand am net, nu mai am mai niciun interes pentru fotbal. Singurul sport care-mi trezeste un interes adevarat e baschetul pe care-l practic, la nivel de amatori:), de cate ori am ocazia; anul asta cam o data pe saptamana la ora de sport. Am mai luat niste Tic-Tac, ca nu ma prea impac cu guma de mestecat.

In sfarsit, vine si autocarul Mercedes de la grozava firma de transport international de persoane Atlassib, cu o intarziere de numai 30 de minute. Eh, treaca de la mine… ca ma asteptam la asta.

La ora cand eu trebuia sa fiu la vreo ora fabuloasa de merceologie sau sisteme de marketing, eu ma indreptam cu viteza spre Fagaras, Sibiu, Nadlac. Drumul pana la Sibiu mi-era familiar, nu a prezentat mare interes pentru mine pentru ca fusesem la Sibiu in urma cu doar doua saptamani. Asa ca, am incercat sa citesc cartea cumparata; mi-am pierdut interesul dupa cateva pagini. Am citit ziarele, amandoua, apoi pana pe la Arad m-am chinuit sa mai citesc cate ceva din cursurile de marketing ale domnului Lefter. Nu mai spun, ca mai aveam inca o carte sociologica despre cultura si valori europene si inca una despre marketing. Bai, Corneliu, tu esti un mare idiot, mi-am spus, cum sa citesti carti de interes profesional in concediu?! O autoanaliza critica nu strica…:P. In fine, intre Fagaras si Sibiu am avut o splendoare de priveliste: muntii Fagaras, cu piscurile sale semete, imbracati parca in haine de sarbatoare. Dupa Sibiu, a urmat Alba, frumoasa si ea, dar de o frumusete ceva mai cuminte. Dupa ce treci de judetul Alba, peisajul se schimba. Am vazut o Hunedoara darapanata, cu mari monstrii metalici ruginiti, cu multe case neingrijite, cu oameni saraci, cu manelisti, cu comert necivilizat (ziare si reviste vandute de pe capota masinii). Peisajul a ramas, in mare, acelasi si la Arad.

Vama Nadlac. Poarta spre ceva necunoscut mie, dar spre care mereu am tanjit. Incerc din rasputeri sa ma pis, pentru ca odata cu trecerea in Ungaria nu stiu unde si cand vor mai fi popasuri. In fine, m-am pisat, la figurat, pe 2 RON cat mi-a cerut maghiarul de la toaleta… da, era un maghiar cel care avea grija de toaleta din partea romana a frontierei.

Dupa o ora de asteptare, a urcat in autocarul nostru un vames roman, care a verificat pasapoartele. Dupa cateva minute, a repetat procedura si un vames ungar. Totusi, el ne-a cerut, sa coboram din masina si sa ne luam fiecare bagajul pentru un nou control. Dupa o ora si jumatate de asteptare, plecam… nimic nu ne va mai sta in cale.

In Ungaria, nu vezi decat campii, dar nici pe acelea nu le mai vedeam bine pentru ca s-a innoptat destul de curand. Orasele si toate asezarile umane din tara vecina seamana mult ca stil cu asezarile din zona Sibiului, dar putem sa zicem ca seamana cu asezarile ardelenesti. Dar, cu cateva amendamente: 1) la ei e mult mai multa curatenie 2) casele lor nu prea le vezi zacand in paragina 3) blocurile lor sunt micute, de 4-5 etaje, viu, divers si placut colorate (din astea am vazut eu) nu monstrii cenusii ca la noi.

Primul oras, Mako ( cred ca asa scria) era micut, frumos, ingrijit. Avea reclame la Baumaxx si Cora; am vazut un laptop, in reclama, cu trei milioane mai ieftin la ei decat la noi (tot la promotie si la noi). Intr-o piata cu un farmec aparte, dat de o fantana arteziana frumos ornamentata combinat cu o lumina discreta, se sarutau doi tineri.

La ceva departare, am trecut printr-un Szeged frumos si el, dupa care am adormit incercand sa ma uit la un film…

Austria. Frumoasa. Mi s-a dezvaluit ochilor precum o femeie superba, o femeie pe care o doreai cu intensitate de multa vreme, o femeie care acum era inaintea ta, imbracata sumar, intr-o zi de vara, c-un san dezgolit… Putea fi a mea dac-o invitam la un dans…

Frumoasa aceasta tara a marilor compozitori dunareni… Peisaje de vis, sosele perfecte. C-un defect pentru iubitorii acestuia… aceasta femeie pare sa-si fi tras obloanele, ferindu-se de ochii plini de dorinte ai vecinilor. De jur imprejurul autostrazilor sunt ridicate niste paravane cu o inaltine intre 3,5 si 4 metri peste care nu poti sa mai vezi nimic. Aceste paravane sunt puse cu scopul de a proteja localnicii de poluarea fonica produsa de masinile de pe autostrada. Zgomotul care se aude in casele lor e destul de apropiat de cel de la F1, 200 de kilometri/ora neimpresionand pe nimeni. Hai sa nu fiu rau si sa spun ca am vazut destul din aceasta tara binecuvantata de Dumnezeu cu niste peisaje unice. In apropierea Salzburg-ului, am vazut o dimineata ca-n basme… acea imagine cu o localitate mare, frumoasa, situata in josul autostrazii cand se ridica ceata; acea localitate era situata intr-un peisaj dominat de niste munti mari si impunatori vederii si era strabatuta si de o apa. Acea imagine nu poate fi descrisa usor in cuvinte… cred ca nu pot gasi cuvinte ca sa poata explica farmecul acelor clipe, cand toata populatia din autocar se uita inmarmurita la acest peisaj.

Popas in Austria. Preturi mari. Mai tarziu aveam sa aflu ca la benzinarii si la popasuri sunt preturi exagerat de mari.

In sfarsit, frumoasa femeie stilata, intre doua varste, care m-asteapta cu bratele-i puternice – irigate de niste vene groase (n.r. autostrazi mari, perfecte, cu 3-5 benzi pe sens) – deschise.

Deschid telefonul si selectez reteaua Vodafone.de si-i dau beep - asa cum ne-am inteles - prietenului meu sa ma astepte, peste o ora la Frottmaning. Politia germana nu a fost de acord cu planul meu si ne-a condus intr-o parcare paralela cu autostrada pentru un control suplimentar. Ei, bine, a durat cam o ora, timp in care au descoperit ceva in neregula la doi pasageri din autocar. Totusi, s-au rezolvat si acele neintelegeri. Am dat, mai apoi, un telefon prietenului meu ca sa-i explic motivul intarzierii.

Frottmaning. Autobaza pentru transportatorii straini, in special, pentru cei din Europa de Est. La o aruncatura de bat, cel mai modern stadion al lumii: Allianz Arena. Pentru mine, a fost ca un vis devenit realitate. Am vazut cu ochii mei aceasta imensa barca sau colac de salvare, caci asa are aspectul din exterior. Am vazut cu ochii mei aceasta minune a tehnicii. Mai tarziu, aveam s-o cunosc foarte bine…restul in episodul viitor (to be continued).

Continuarea…

Am ajuns acasa la prietenul meu si am facut dus. Apoi am mancat. Nu cred ca stie un roman cat de utilata poate fi o bucatarie germana. Exista un cutit pentru orice (cred ca si ca sa te scarpini in …) si un tip de pahar pentru orice. Vrei sa desfaci conserva- iei cutitul x1, vrei sa bei bere alba- iei paharul y1, vrei sa tai paine- iei cutitul x2, vrei sa vei apa-iei, inevitabil, paharul y2, vrei sa tai legume, sa tai carne, sa cureti cartofi, sa… – da, trebuie sa iei cutitul x3, x4, x5… xn, unde n=(1, 10). Sper ca nu erau mai multe de 10. Nici ei nu-si aduc aminte de ce e fiecare cutit, dar au noroc ca scrie pe ele:)).

S-bahn

S-bannetz-urile, prescurtate S-bahn, sunt trenulete ca un fel de metrouri care fac legatura intre zonele periferice ale Munchen-ului cu centrul; in zona de centru, aceste S-bahn indeplinesc rol de metrou, adica intra in subteran.

Obiceiuri in S-bahn. Daca esti c-un prieten, trebuie sa stai obligatoriu unul in fata celuilalt. Nu e bine sa stai unul langa celalalt, pe banca, decat daca celelalte locuri sunt ocupate. Ce sa faci… e regula nescrisa, si sunt muuuulte. Dar te poti obisnui.

Advertising

In ultima zi in care se mai putea vota pentru premiile BestAds editia a III-a, am votat si eu. Asadar, sa vedem pe cine am vazut eu castigator, pe fiecare sectiune in parte.

La sectiunea

• cel mai bun spot, am ales Kandia- “Topirea” la lupta mare cu Zaraza- “Revista”.
• cel mai bun print, am ales Itsy Bitsy- “Apara inocenta copilului tau”.
• cel mai bun spot radio, Maggi- “Marylin”.
• cea mai buna campanie, Cosmote
• cea mai buna coloana sonora pentru un clip publicitar- Kandia- “Topirea”.

Al doilea semestru

Un nou semestru. Al doilea. Primul e deja o amintire frumoasa sau nu, depinde de fiecare; mie imi place facultatea pe care-o fac si am invatat cu placere, chit ca n-am invatat cat ar fi trebuit. De altfel, media generala pentru primul semestru- 8,79- nu reflecta cat am invatat eu in sesiune, cat reflecta o cultura generala destul de buna, care m-a salvat din situatii mai neplacute, si o experienta studenteasca mai mare decat a colegilor mei.

Intr-o marti a inceput si al doilea semestru. Politici de marketing. O materie de baza cu un profesor fantastic- Gabriel Bratucu; ma voi stradui sa ajung la acest curs in fiecare saptamana. In aceasta prima zi a celui de-al doilea semestru am aflat ca trebuie sa participam la evaluarea Universitatii “Transilvania” din Brasov al carui student sunt. Erau doua materii, facute in primul semestru, de evaluat: Management general si Bazele marketingului. Incredibil, cele mai bune materii din semestrul intai si singurele la care a meritat intr-adevar sa participi la curs; nu-i parerea mea personala, ci e parerea marii majoritati a colegiilor de la specializarea Marketing.

In fine, e un program romanesc si european de evaluare a tuturor universitatilor pana-n 2009(parca). Fiecare universitate va primi la sfarsitul evaluarii o “bulina” de o anumita culoare. Ei, bine, culoarea este foarte importanta in cazul asta. Bulina de culoare verde semnifica o facultate de incredere, cu cursuri eficiente si profesori buni. “Bulina galbena” reprezinta o universitate de incredere medie, iar o “bulina rosie” reprezinta o universitate “de ocolit”, cu o situatie precara- dotari, profesori si studenti slabi, in general. Am aflat ca, in Romania, sunt 109 universitati din care 59 sunt de stat. Universitatea “Transilvania” a intrat pe prima lista de evaluare. Aceasta evaluare se face dupa “n”-criterii. Noi am figurat, fireste, la criteriul ce tine de aprecierea facuta de proprii studenti universitatii unde invatam.

In acea marti, eram vreo 24 (din 70-75 cati suntem la specializarea Marketing) de studenti; mai exact, erau prezenti studentii cu interesul cel mai mare pentru scoala. Toti am facut aprecieri elogioase pentru cele doua cursuri de care am vorbit mai devreme, in schimb, au avut retineri fata de seminarii, in special, fata de seminarul de Marketing, unde profesoara n-a stiut sa motiveze clasa si sa completeze cunostintele de la curs. La comentariile despre Management, am uitat sa scriu ca mi-a placut mult cartea domnului Antonoaie; cea mai buna carte pe teme economice scrisa de vreun autor roman, si pot spune ca am citit destule carti, pe multe domenii, dar asta are valoare mare datorita faptului ca are o teorie bine delimitata, comprimata si sunt date multe exemple concrete ca sa inteleaga oricine. Jos palaria, domnule Antonoaie, sa traiesti si sa ne mai predai!

Intre timp, am aflat si orarul si, implicit, materiile de pe semestrul asta. Sport- un profesor care tine la orele lui de sport si ca, vreau sau nu vreau, va trebui sa fac 5 prezente. Marketing international- multe carti in engleza, scumpe, o profesoara care cred ca va fi ok, la curs, si o seminarista super ok; intre noi fie vorba, aceasta domnisoara profesoara, Cornelia, este si extrem de frumoasa( are niste ochi albastri extraordinari)- sunt hotarat sa ma duc la toate seminariile dumneaei. Expertiza marfurilor- o materie care pare a fi mai usoara decat celelalte trei merceologii pe care le-am facut pana acum, cu doar doua seminarii, un colocviu de seminar si un examen-grila. Prezenta la curs constituie avantaj; nimic nou sub soare din punctul asta de vedere… Doamne, cat m-o incurcat la examenele precedente prezenta la merceologii… enervante mai erau profesoarele astea! Politici de marketing- o materie de baza, fabuloasa, predata de un profesor bun. Seminarul predat tot de seminarista de la Bazele marketingului… vom vedea cum va fi semestrul asta. Sisteme informatice de marketing- m-am speriat un pic cand am aflat ca facem cursul cu seminaristul de la econometrie. Dar dupa primul curs facut, cred ca va fi bine; omul ne da mult de munca si cred ca vom ramane cu destul de multe dupa ce vom lua examenul de la aceasta materie. De altfel, e o materie interesanta, o combinatie intre marketing si informatica. Seminarista pare si ea o profesoara care isi da interesul pentru a-i invata pe studenti ceva. Dreptul afacerilor- o materie care ne obliga sa ne trezim devreme. Pare o materie destul de interesanta si o profesoara tanara, dornica sa plieze materia dupa interesul majoritatii studentilor… ca, deh, ca-n orice democratie nu se poate sa-i satisfaci, in aceeasi masura, pe toti. Franceza- o materie izolata lunea, pe la orele pranzului. Nu cred ca apuc sa ma duc de prea multe ori pe la aceste cursuri. Finante generale- o materie fara prea mare interes pentru mine; tot o contabilitate e. Dar cine stie, poate-mi va trezi interesul.

In acest semestru, avem deja anuntate opt proiecte, dintre care doua vor fi colective si sase individuale; cinci proiecte sunt doar la sisteme informatice de marketing.

A, ma bucur ca mi-am facut permis la biblioteca universitatii, in Aula. E super acolo, e ca-n Occident sau ca-n filmele americane, chiar cred ca e mai bine decat acolo. E un spatiu super curat, linistit, modern, cu calculatoare si acces la internet, dar inca nu este un fond de carte destul de mare; am vazut doar cate un exemplar din toate cartile, efectiv nu sunt destule carti. Sper sa-mi petrec mai multe dupa-amiezi pe acolo. Cand am fost prima si ultima data, am citit cateva capitole dintr-o carte despre proiecte europene de dezvoltare rurala. Mi-a atras atentia si o carte despre folosirea programului Corel Draw. In rest, am mai pus ochii pe o carte din care citea o colega- Principiile marketingului, de Philip Kotler.

Pana una alta, mi “s-a terminat cerneala”… revin intr-un “episod viitor”:).

Dependenta versus independenta

De la BaLaur- my favorites blogger( Mirandolina, stiu tu ai drepturile de autor; nu o folosesc in scopuri comerciale:) )- taguire…

Dependenta versus independenta

Sunt independent financiar, moral, ideologic, politic, sunt independent de multe… Si, per ansamblu, sunt independent. Si, de ce n-as fi?! Si, totusi…

Sunt independent de:

- meciurile de fotbal de la televizor, care mi-au ocupat mult timp (din viata) si care putea fi folosit ca sa fi facut ceva mult mai placut sau mai util; oficial, sunt/eram fan F.C. Brasov, Steaua, Bayern si Barcelona, dar acum nu-mi mai pasa de niciuna si, din tot fotbalul, imi place acum doar un jucator: Thierry Henry, dar nici meciurile lui Arsenal- ca acolo joaca- nu le urmaresc, dar mai prind cate ceva din zbor;

- sunt independent de filme si cam tot ce inseamna televizor;

- nu ma intereseaza fitzele;

- ce crede unul si altul, nu ma intereseaza decat ce cred eu- eu am incredere mare in logica mea, in argumente si argumentatii;

- prejudecati- imi place diversitatea in toate felurile sale;

- gume de mestecat- nu pot sa mestec mai mult de 5-10 minute o guma ca ma doare capul dupa aceea; de aceea, prefer Tic Tac-ul;

- moda schimbarii telefoanelor- nu ma intereseaza sa am telefon cu clapita, cu camera de 3 MP, cu radio sau MP3( poate, chiar MP4), cu internet etc. Eu am un singur telefon al meu, primul si ultimul, deocamdata si nu intentionez sa-l schimb prea curand, chit ca s-a uzat moral de mult timp; il am de aproape doi ani.

Sunt dependent de:

- spatiul locativ; nu am un salariu destul de mare ca sa ma mut singur;

- sunt (destul de) dependent de calculator; chiar imi doresc un laptop, mai ales, in cazul in care ma mut, ca doar n-o sa car dupa mine un ditamai monitorul+ unitate centrala+ tastatura+ boxe+ x+y…

- mailling & messenger – nu trece zi sa nu deschid messenger-ul si Yahoo!Mail

- sunt dependent de unghiera surorii mele, singura unghiera din casa care taie “brici”;

- apa, beau extrem de multa apa, nu pot manca nimic daca mi-e sete;

- lectura- de cand eram mic citeam cam tot ce-mi cadea in mana, chiar si un petic de ziar in care invelise bunica ouale( din pacate nu prea mai am timp sa citesc);

- citesc aproape zilnic pe blogul lui Lau; e si asta o dependenta?!

Daca mai este ceva de care sunt dependent/independent am sa adaug postum…

“Si pentru ca sa nu faci nimic e nevoie de o vointa enorma”(Emil Cioran)

Azi n-am muncit; nici altceva n-am facut. Doar am stat. Pe scaunul de la calculator. Si inlocuitorul de piele de la sezut a luat forma fundului meu. Cred ca  for ever

De dimineata m-a sunat sefa sa-mi spuna ca voi munci sambata si duminica si ca am liber joi si vineri. Nice.

Ma gandeam sa fac tare multe, dar intentiile nu-s fapte. Uite asa am inceput de dimineata sa citesc Academia Catavencu cumparata de ieri si am mai lenevit in pat inca vreo doua ore. Apoi m-am pus la calculator, pe messenger, si buff… trei sar pe mine. Dupa ce am vorbit pana s-au saturat de mine m-am apucat sa vad ce mai este nou prin lume si prin Romania. In Romania nimic… aceeasi cearta exasperanta intre taberele pro Tariceanu si cele pro Basescu. Nu lipseste nici Jiji din ziare, fireste. In lume, cica a aparut un soft contra pirateriei audio-video ( protejarea drepturilor de autor-> buf!) Am parasit repede zona de conflict Taricelu-Basinelu si m-am bagat pe niste site-uri pe care n-am mai intrat cam de mult si mi-era cam dor: adprint.ro si iqads.ro. Aici am stat destul de mult; am uitat si sa mai mananc. Am mancat pe la 14-15:00 de mic-dejun:)))

Acum, la 20:30 ma gandesc sa mananc de pranz!? (Cine ia pranzul-cina cu mine? )

Am sa inchei seara uitandu-ma la un meci(Dinamo-Benfica) doar din plictiseala. E tare rau sa faci nimic, dar macar m-am odihnit.

Maine ma scol de dimineata( ca sa ajung departe)… Hehe!!!

D’ale mele…

Ce fac oamenii care stau ever pe net cu iconul “busy”?! De ce nu stau pe “invisible”? Sau cei cu “not at my desk”; astia care raspund imediat. Ce vrea sa inseamne “ocupat”: sa nu vorbesti cu el ca vorbeste cu cineva mai important, face curat in camera sau citeste? Nu stiu…

Miercuri toata lumea cumpara “Cotidianul”? Eu am cautat azi si n-am gasit nici macar la hypermarket. Si voiam si eu mult o carte sa vad si eu ce-i cu acea colectie. Dar nu ma las; miercuri la 6:30 sunt prezent la chiosc. Si ma duc intr-o zona cu mai multe, apropiate, sa fug de la unul la altul:))) Pana atunci, am cumparat Academia Catavencu.